Lajos Szini, cunoscut publicului cititor sub numele de bade Laji este figura ciudată a literaturii transilvănene de la începutul secolului XX, dispărută în negura vremii. Istoria literaturii oferă puţine date biografice, prezenta recenzie fiind o tentativă de a-i prezenta opera şi locul în istoria literaturii în speranţa că ea va constitui un punct de plecare pentru noi cercetări.

Scriitorul, redactorul, omul de cultură originar din Lăzarea a publicat mai mult în periodice care îşi propuneau să sprijine şi să păstreze tradiţiile şi motivele populare. Szini a pus accent pe prezentarea manierelor intelectuale şi lingvistice ale secuiului, pe înregistrarea în scris a dialectului autentic din zona Gheorgheniului. A publicat întâmplările din viaţa secuilor într-un limbaj viu, după pronunţie, fapt pentru care a fost criticat vehement de contemporani. Din păcate, această opinie nu s-a schimbat, criticii culţi ai zilelor noastre văd în scrierile sale doar parodia, exagerarea şi deformarea naturii secuiului. Aceste texte pot fi totuşi analizate şi din alt unghi: trebuie avut în vedere grupul scriitorilor populari care se împotriveau procesului accelerat de formare a burgheziei, ba mai mult, atitudinea lor rebelă faţă de presiunea uniformizatoarea a limbii academice. Scrierile lui Lajos Szini, pline de umor şi regionalisme sunt reprezentative pentru această tendinţă.